Mihaela Bălăceanu – Viaţa de mamă – Blog-
Nu stiu cum sunteti voi ca mame, dar eu sunt acel soi de mamă care încerc pe cât posibil să îi susţin o creştere echilibrată emoţional şi cu multă iubire. Momentan e ok, mă lasă să o si pupăcesc pâna nu se mai poate, dar am auzit că la vârste mai mari se schimbă situaţia. Pending! Vă anunţ! 🙂
Intre timp am descoperit că nu poti să stii ce este iubirea supremă, până nu ai un copil, si oricât crezi că ştii, nu ştii! Si îţi dai seama de supremaţia sentimentului de mamă şi tată şi cum ţi s-a schimbat viziunea despre viaţă, când te bucuri când vezi caca, şi chiar te si mandreşti că a reusit J).
Din momentul cand ai un sufletel in burtă, se naşte şi creierul de mamă, care schimbă complet viaţa unei femei. Ce credeam eu că înţeleg ce înseamnă să fii mama când făceam voluntariat cu si pentru copii, este total diferit de ce se simte când eşti mamă. Vă spuneam de un soi de mamă, şi anume de acel soi de mamă careia i se inmoaie picioarele când mă ia in braţe, nu mă misc, abia respir, pâna simt că mişca ea si când mă pupă stau cum sunt sunt căţeluşii mici cu ochii maari şi cerşetori. Bineinteles că mai sunt momentele acelea când are un mic tantrum în mijlocul magazinului şi unde pui că si pe mine mă ia subit unul şi aproape ma aşez la fel. Mai sunt si momente când ne certăm, dar ferm şi evolutiv cât să învăţăm ceva din asta.
Părinţii mereu cred că ştiu ce este mai bine, dar în fapt nu ştim nimic şi încercăm să alegem ce este mai bine. Fiecare parinte are nevoie de mult exerciţiu de conştientizare şi de mult lucru cu propria persoană pentru a nu transmite mai departe amprentele generaţionale. Prin aceste amprente sunt si expresiile din Constiinţa colectivă precum “mă faci de râs”, esti urâtă când plângi”, “dacă nu mănânci rămâi mică” etc.
La mine au fost momente şi probabil vor mai fi, când mintea mea, chiar dacă are mult exerciţiu de conştientizare şi meditatie, cand vedeam cum ies vrabiuţele prin cuvinte şi plecau spre copil. Am conştientizat cum a ieşit un “haide mami că mă faci de râs”. Le-am observant dar nu le-am oprit. Nu m-am certat imediat, am avut răbdare cu mine si după i-am spus la copil în masină “ stii mami ce am zis acolo, îi spuneam la ursuleţul tău din mână că nu a fost ascultător” şi atunci fata a răsuflat evident usurată. Mintea ei a simtit încarcarea cuvintelor. Peste ceva timp s-a mai întamplat iar în magazin, avea nevoie de confirmare probabil, şi atunci am început să tip şi eu ca ea şi să cânt cu ea. Am dansat în Auchan şi ce mişto a fost! Chiar mă gândeam când am plecat că mergea să pun o căciulă jos şi mai făceam şi ceva bani J)). Si a treia oară? Păi a treia oară nu a avut loc încă, căci deşi mică a înţeles că nu este interzis, nu ne şantăjam reciproc emoţional şi suntem o echipă. A trecut ceva timp de atunci, mă pregatesc pentru altele, dar le astept cu voie bună şi plină de entuziasm. De ce? Pentru că nimic in lumea aceasta nu merită să transmiţi tu ca părinte durere şi frustrare emoţională propriului copil, doar pentru că parintele nu şi-a rezolvat propriile programe preluate, nu ştii să îţi gestionezi furia sau îti pasă de imagine şi păreri mai mult decât de propriul copil.
Arătaţi dragostea supremă copiilor vostri, dragi mame! Nu li se urcă la cap şi nu îi răsfăţaţi dacă le răspundeţi emoţional la nevoile lor emoţionale. Când este să fiţi fermi, păstrati tonul si explicate-le prin exemplu si prin joc. Niciodată nu se învaţă prin respingere sau prin manipulare emoţională, pentru că asta va face la rândul sau când este mare şi asta o să ceară inconştient şi-n viaţa de adult. Cuvintele mai ies şi mai pleacă de nebune că vin şi ele saracele pe programele noastre, dar pana la urma sunt doar cuvinte şi cu putin exerciţiu, dorinţă şi răbdare, ne putem schimba noi pe noi pentru viitorul copiilor noştri !