Mamele de fete vs mamele de băieți !

       Relația dintre mamă și copil este una dintre cele mai puternice influențe emoționale din viața unui om, iar dinamica poate arăta diferit atunci când vorbim despre mame de fete și mame de băieți. În multe situații, mamele de fete ajung să se oglindească foarte puternic în propriile fiice: își văd în ele propriile vulnerabilități, propriile greșeli sau suferințe din trecut și, din dorința de a le „pregăti pentru viață”, pot deveni mai critice, mai exigente sau mai dure. Intenția nu este lipsa de iubire, ci frica de a nu repeta aceleași suferințe. Totuși, pentru copil mesajul emoțional poate fi diferit: fata poate ajunge să simtă că nu este suficient de bună, că trebuie să muncească pentru aprobarea mamei sau că iubirea se câștigă prin performanță și conformare. Unele fete cresc cu sentimentul că viața este o luptă continuă, că trebuie să fie puternice, să nu greșească și să nu arate slăbiciune, iar în relațiile de mai târziu pot căuta mereu validare sau pot rămâne cu o senzație de singurătate emoțională, chiar și atunci când sunt înconjurate de oameni.

      În cazul mamelor de băieți, dinamica poate merge în alte direcții. Unele mame spun adesea cu ușurare „ce bine că am băiat”, pentru că nu se simt nevoite să gestioneze aceleași teme legate de feminitate, vulnerabilitate sau competiție între femei. Uneori apare tendința de a idealiza băiatul și de a proiecta asupra lui imaginea bărbatului pe care mama și-ar fi dorit să îl aibă lângă ea, astfel încât copilul devine prea protejat, excesiv valorizat sau chiar emoțional „centrul universului” mamei, însă în unele situații această dinamică poate duce la o relație dezechilibrată în care băiatul crește într-un mediu toxic emoțional, încărcat de o confuzie de roluri și de un transfer afectiv nepotrivit, apropiat de ceea ce literatura psihologică descrie drept dinamică de tip incest emoțional, în care copilul ajunge inconștient să ocupe locul unui partener emoțional pentru mamă, lucru care poate crea în timp dificultăți în dezvoltarea autonomiei, în stabilirea limitelor sănătoase și în construirea unor relații de cuplu echilibrate la vârsta adultă. În alte situații apare opusul: mama consideră că băieții „se descurcă singuri”, nu au nevoie de atenție emoțională și nu trebuie întrebați prea mult ce simt, ceea ce poate crea în timp o formă de abandon emoțional subtil. Băiatul învață că emoțiile nu sunt importante sau că trebuie să fie singur cu ele, iar ca adult poate avea dificultăți în a vorbi despre ce simte sau în a crea conexiuni emoționale profunde.

     În unele familii apare și o altă situație sensibilă: atunci când mama își dorea un băiat și se naște o fată sau invers, copilul poate simți, chiar și fără cuvinte, că nu este pe deplin acceptat așa cum este, iar acest lucru poate crea în timp nevoia de a demonstra constant că merită iubirea sau sentimentul că trebuie să fie altfel pentru a fi văzut și apreciat. De aceea, indiferent dacă vorbim despre mame de fete sau mame de băieți, fiecare mamă are nevoie să lucreze cu sine, să își înțeleagă propriile răni emoționale și propriile proiecții, pentru că atunci când adulții devin mai conștienți și mai integrați emoțional cresc și copii care se simt văzuți, acceptați și siguri în ei, iar o lume cu adulți echilibrați emoțional este o lume mai sănătoasă pentru generațiile viitoare.

 În ambele tipuri de relație, esențial nu este dacă copilul este fată sau băiat, ci cât spațiu există pentru acceptare, siguranță emoțională și validarea trăirilor copilului, pentru că de aici se formează felul în care viitorul adult va înțelege iubirea, relațiile și propria valoare.

     Acestea sunt doar câteva dintre posibilitățile pe care le întâlnim, în general, în situații de familie, însă în realitatea fiecărei persoane și în profunzimea istoriei sale emoționale există întotdeauna mult mai mult decât ceea ce mintea poate înțelege la prima vedere. Mintea umană are uneori labirinturi greu de descifrat, mecanisme de apărare și sensuri ascunse pe care nu le putem vedea singuri, iar adevărurile personale și procesul real de vindecare apar adesea abia atunci când există spațiu de explorare conștientă și susținere terapeutică. Dacă simți că vrei să înțelegi mai profund aceste dinamici și să lucrezi cu tine în siguranță, te pot susține în acest proces Balaceanu Mihaela – Psiholog și Terapeut Integrativ, prin abordări complexe și diferite dedicate dezvoltării și echilibrului interior, mai multe informații pe www.mihaelabalaceanu.com