Viața cu un narcisist nu începe ca un coșmar. Din contră. E o poveste care pare ruptă din filme romantice. Începutul e magie. Te simți aleasă, adorată, ridicată pe un piedestal. El te privește ca și cum ai fi singura femeie de pe Pământ. Te face să te simți specială, unică. Dar nu pentru că te iubește — ci pentru că are nevoie să te seducă.
Faza de idealizare – “E prea frumos să fie adevărat”
Totul pare perfect. Îți spune tot ce ai visat vreodată să auzi. Îți anticipează nevoile, îți scrie mesaje de dimineață, te ține de mână pe stradă, îți vorbește despre viitor. Vrea totul repede: dragoste intensă, promisiuni mari, planuri rapide.
Dar e o capcană dulce. Nu e iubire – e “love bombing”. E metoda prin care îți câștigă încrederea, prin care îți scade garda. Ca mai târziu, când va începe devalorizarea, să nu mai știi ce e real și ce nu.
Faza de devalorizare – “Simt că mă pierd, dar nu înțeleg de ce”
Apoi, încet-încet, masca începe să cadă. Nu brusc, nu evident. Uneori e un comentariu tăios: “Ești prea sensibilă”. Alteori o privire disprețuitoare, o comparație subtilă cu altcineva, o glumă care doare.
Începi să te simți mică. Confuză. Parcă nu mai ești destul de bună, parcă tot ce faci e greșit. Și, paradoxal, începi să te agăți mai tare de el, sperând că “revine” acel bărbat de la început. Nu știi că el n-a existat niciodată.
Gaslighting – “Poate chiar eu sunt problema…”
Aceasta e una dintre cele mai distrugătoare arme ale narcisistului. Nu te lovește cu pumni, ci cu îndoială. Te face să-ți pui la îndoială amintirile, emoțiile, rațiunea.
“Nu am zis asta, inventezi.” “Tu vezi doar ce vrei tu să vezi.” “Ești paranoică.” “Ai probleme, du-te și tratează-te.”
După suficient timp, chiar începi să crezi că poate tu ești problema. Că poate el are dreptate. Că dacă ai fi mai calmă, mai iubitoare, mai înțelegătoare… totul ar fi bine. Nu vezi că de fapt ești într-un cerc vicios de manipulare.
Când spui adevărul, lumea nu te crede
Asta doare aproape la fel de tare ca abuzul în sine. Când, într-un final, ai curajul să vorbești, să spui ce-ai trăit, să explici haosul în care ai fost prinsă — lumea ridică din umeri. Sau mai rău, te judecă:
“Dar nu părea genul…”
Poate a fost o perioadă mai proastă…”
“De ce n-ai plecat mai devreme?”
“Poate ai exagerat.”
Nimeni nu vede cum se distruge o femeie pe tăcute. Cum devine o umbră. Cum zâmbește în public și plânge în baie. Cum spune că e bine ca să nu încurce pe nimeni.
Iar narcisistul, maestru în imagine, are grijă să joace perfect rolul victimei: el, bărbatul răbdător care “a încercat totul”. El, cel “rănit” de “o femeie instabilă”.
Urmările tăcerii: Ce rămâne în tine după ce ieși
- Ieșirea dintr-o relație cu un narcisist nu e un final fericit. E doar începutul unei alte lupte:
- Încrederea în tine e făcută praf.Nu mai știi cine ești.
- Te simți vinovată pentru tot.Te simți rușinată că ai “acceptat” atâta.
- Te temi să iubești din nou.
- Te izolezi, pentru că nu mai ai încredere nici în oameni, nici în tine.
- Fizic, corpul tău poate suferi la fel de mult ca sufletul: insomnii, atacuri de panică, greutate care fluctuează, imunitate scăzută. Pentru că trauma emoțională se somatizează.
Și totuși, există vindecare. Dar nu vine ușor.
Nu există shortcut. Nu există “refă-te repede”. Dar poți învăța să respiri din nou. Iată câțiva pași reali:
1. Tăierea contactului
E dur, e contraintuitiv, dar e vital. Orice fărâmă de contact cu narcisistul deschide rana la loc. Ei știu exact când să revină, cu ce cuvinte, ce să spună. E manipulare, nu iubire.
2. Terapia cu un specialist în abuz narcisic
Nu toți terapeuții înțeleg dinamica asta. Găsește pe cineva care știe exact cum funcționează un narcisist și cum se reconstruiește o identitate făcută bucăți.
3. Scrisul, comunitatea, vorbitul
Să pui în cuvinte ce ai trăit e parte din eliberare. Găsește grupuri de suport. Citește poveștile altora. Vorbește cu cineva care te crede.
4. Redescoperirea de sine
Ce-ți place? Ce-ți aduce bucurie, liniște? Dansul, mersul pe jos, pictura, gătitul, cititul. Ai nevoie de lucruri simple, care îți amintesc cine ești. Încet, îți vei aminti.
În loc de încheiere: Să știi că ai dreptate
Ai fost acolo. Ai trăit totul. Ai supraviețuit. Ești aici. Asta în sine e o dovadă de putere. Nu ești nebună. Nu ești slabă. Nu ești prea sensibilă. Am trecut si eu prin asta, stiu cum este, te inteleg!
Ești o femeie care a iubit prea mult, care a fost mințită prea bine, care a tăcut prea mult timp.
Dar nu mai trebuie să taci. Îți poți spune povestea. Îți poți revendica vocea. Și, cel mai important, poți să începi să te iubești pe tine cu aceeași intensitate cu care ai iubit cândva pe cineva care nu te-a meritat.
Putem lucra impreuna la schimbare si vindecarea ta: 0725512240
About Author
